Plăcile PIR pentru acoperiș trebuie alese în funcție de coeficientul lambda, de performanța termică necesară a întregului element de construcție și de metoda de montaj. O placă PIR cu lambda declarat de 0,022 W/(m·K), la o grosime de 100 mm, oferă o rezistență termică de aproximativ 4,55 m²K/W. La 150 mm, aceasta este de aproximativ 6,82 m²K/W. Totuși, materialul singur nu garantează coeficientul U cerut pentru acoperișul finalizat. Contează și căpriorii, elementele de fixare, rosturile dintre plăci și celelalte straturi. La un acoperiș înclinat se poate utiliza montajul peste căpriori, sub căpriori sau unul mixt. La acoperișul plat sunt importante și bariera de vapori, panta și hidroizolația. Alcătuirea finală trebuie să rezulte din proiect și din documentația sistemului ales. Merită verificate și condițiile de garanție.

Ce oferă o placă PIR montată pe acoperiș?

Plăcile PIR sunt o termoizolație rigidă din spumă poliizocianurată. Se folosesc la acoperișuri înclinate și plate. Avantajul lor este conductivitatea termică redusă λ. Cu cât lambda este mai mic, cu atât se poate obține o rezistență termică mai mare la aceeași grosime. Pentru anumite plăci cu fețe din aluminiu, λD declarat este de 0,022 W/(m·K). Nu toate plăcile PIR au aceeași valoare. Contează tipul fețelor, grosimea și declarația de performanță.

În practică, plăcile PIR pentru acoperiș sunt alese de cei care doresc să limiteze înălțimea totală a straturilor. O izolație mai subțire poate simplifica realizarea pragurilor, aticelor și racordurilor la tâmplărie. Aceasta nu înlocuiește verificarea etanșeității la aer, a umidității și a protecției la incendiu. Placa în sine nu înlocuiește învelitoarea și nici hidroizolația necesară.

Cum se calculează grosimea necesară a izolației PIR?

Calculul de bază al rezistenței termice este R = d / λ, unde d reprezintă grosimea în metri. Pentru λD = 0,022 W/(m·K), o placă PIR de 100 mm are R ≈ 4,55 m²K/W. La 120 mm, R ≈ 5,45, iar la 150 mm, R ≈ 6,82 m²K/W. Aceste valori descriu numai stratul termoizolant. Coeficientul U al acoperișului finalizat depinde de suma rezistențelor tuturor straturilor și de corecțiile impuse de structură.

Pentru încăperi încălzite la cel puțin 16°C, reglementările tehnice poloneze prevăd, în principiu, un Uc maxim al acoperișului, inclusiv al celui plat, de 0,15 W/(m²·K). Nu trebuie dedus că orice placă PIR de 150 mm îndeplinește automat această cerință. Într-un acoperiș din lemn contează căpriorii. La o structură ușoară din oțel pot apărea punți termice la fixări și la elementele structurale. Rezultatul trebuie confirmat de proiectant.

Montaj peste căpriori sau sub căpriori?

La montajul peste căpriori, plăcile PIR sunt așezate pe partea exterioară a acestora. Stratul continuu de termoizolație limitează influența lemnului asupra pierderilor de căldură. Soluția poate fi convenabilă la înlocuirea întregii învelitori. Totuși, fixarea contrașipcilor prin izolație în structură trebuie proiectată atent. Trebuie verificate și streașina, coama, racordurile la coșuri și înălțimea elementelor de tinichigerie existente.

Montajul sub căpriori permite îmbunătățirea izolării mansardei fără demontarea învelitorii. Plăcile rigide se fixează pe o structură suport pregătită sau pe căpriori, conform sistemului. Îmbinările trebuie să fie etanșe. Straturile dinspre interior trebuie alese ținând cont de circulația vaporilor de apă. Într-un sistem mixt, o parte a izolației se află între căpriori, iar alta sub sau peste ei. Trebuie verificată distribuția temperaturilor pe întreaga secțiune.

Fața din aluminiu înlocuiește bariera de vapori?

Fața din aluminiu poate avea o rezistență mare la difuzia vaporilor. Aceasta nu înseamnă automat că întregul acoperiș formează o barieră de vapori etanșă. Contează rosturile dintre plăci, trecerile instalațiilor, găurile fixărilor și racordurile la ziduri. În anumite sisteme, plăcile etanșate corect îndeplinesc rolul unui strat care limitează trecerea vaporilor. În alte alcătuiri, proiectul prevede o barieră de vapori separată. Aspectul foliei nu este suficient pentru a decide.

O greșeală majoră este închiderea unei șarpante umede între straturi care se usucă greu. Înainte de montaj trebuie evaluate lemnul și membranele. La modernizarea acoperișului este utilă verificarea riscului de condens între straturi. Acest lucru privește în special încăperile cu umiditate ridicată și acoperișurile a căror stratificație existentă nu este cunoscută.

Ce greșeli trebuie evitate la cumpărare și montaj?

Mai întâi trebuie verificată utilizarea prevăzută a plăcii PIR. Un produs pentru acoperiș plat sub membrană nu este neapărat admis în orice sistem de fațadă sau pardoseală. Sunt importante caracteristicile declarate la compresiune, tipul fețelor, formatul și modul de îmbinare a marginilor. La acoperișul plat contează suplimentar capacitatea portantă a suportului, metoda de fixare și rezistența izolației la sarcinile din timpul întreținerii.

Plăcile trebuie să formeze un strat plan. Nu se pot lăsa rosturi largi deschise. Detaliile trebuie executate conform instrucțiunilor sistemului. Contează și debitarea, protejarea marginilor, benzile și spumele de etanșare. Un element de fixare prea lung sau prea scurt poate afecta ancorarea. Montajul după intuiție nu înlocuiește proiectul.

Ce informații sunt necesare pentru o ofertă gratuită de plăci PIR pentru acoperiș?

Pentru o estimare relevantă sunt necesare suprafața și panta versanților, tipul structurii, stratificația prevăzută și valoarea U cerută. Pentru un acoperiș plat trebuie adăugate informații despre suport, drenaj și hidroizolația finală. La renovare sunt utile fotografii ale secțiunii acoperișului. Pe această bază, SteelProfil poate compara grosimile PIR disponibile și poate calcula necesarul ținând cont de debitarea reală.